Istoria ştiinţei o fac personalităţile

Academia de Ştiinţe a Moldovei este un continuator fidel al celor mai frumoase tradiţii ştiinţifice şi culturale, generate şi statornicite la noi pe parcursul veacurilor. Poporul moldav a dat civilizaţiei şi culturii mondiale personalităţi distincte ce s-au impus nu doar pe plan naţional, ci şi pe cel internaţional.

Prima instituţie academică din Moldova – Baza Moldovenească de Cercetări Ştiinţifice a AŞ URSS din Chişinău (11 martie 1946) – includea Institutul de Istorie, Limbă şi Literatură şi cîteva sectoare: de botanică, de geologie, de viticultură şi pomicultură, de pedologie, de zoologie, de energetică, de economie şi geografie.

În anii care au urmat s-a muncit la crearea şi consolidarea bazei tehnico-materiale, organizarea instituţiilor de cercetare, pregătirea cadrelor ştiinţifice, identificarea direcţiilor principale de cercetare, perfecţionarea modului de organizare a investigaţiilor ştiinţifice. Au fost înfiinţate o serie de instituţii ştiinţifice: Grădina Botanică, Institutul de Pomicultură, Viticultură şi Vinificaţie (ambele în 1950), Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Ameliorare (1953), Institutul de Biologie (1957), Institutul de Geologie şi Minerale Utile (1958), Institutul de Chimie (1959), Institutul de Economie, Institutul de Zoologie şi Fiziologie (ambele în1960). Institutul de Istorie, Limbă şi Literatură s-a divizat în Institutul de Istorie şi Institutul de Limbă şi Literatură (1958).

La finele anilor ’50, Filiala Moldovenească dispunea de un potenţial ştiinţific uman de înaltă calificare, capabil să soluţioneze probleme ştiinţifice majore. În 1959, efectivul lucrătorilor Filialei număra 670 de persoane, inclusiv 251 de cercetători ştiinţifici, dintre care 16 doctori habilitat şi 97 de doctori în ştiinţe. În comparaţie cu anul 1950, numărul cercetătorilor cu grade ştiinţifice a sporit mai mult de trei ori.

La 26 iulie 1960, la propunerea conducerii RSS Moldoveneşti şi a Academiei de Ştiinţe a URSS, Guvernul URSS adoptă hotărîrea Cu privire la crearea Academiei de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti. Direcţiile şi obiectivele principale de activitate, structura şi statele de personal ale Academiei de Ştiinţe au fost aprobate prin hotărîrea comună a CC al PC din Moldova şi Consiliului de Miniştri al RSS Moldoveneşti Cu privire la dezvoltarea cercetărilor ştiinţifice în Moldova şi sarcinile Academiei de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti din 6 decembrie 1960.

Din rîndurile oamenilor de ştiinţă şi cultură din republică au fost desemnaţi, prin hotărîre de guvern, 11 membri titulari (A. Ablov, Vl. Andrunachievici, V. Cervinski, Ia. Grosul, P. Dvornicov, B. Lazarenco, Gh. Lazurievschi, A. Lupan (scriitor), Ia. Prinţ, A. Spaschi, I. Varticean) şi 13 membri corespondenţi (G. Cealîi, N. Corlăteanu, I. Dicusar, L. Dorohov, N. Frolov, M. Iaroşenco, A. Covarschi, Iu. Lealicov, C. Moraru, Iu. Petrov, M. Radul, E. Russev, P. Ungureanu).

Primul preşedinte al Academiei de Ştiinţe a fost acad. Ia. Grosul (1961-1976), fiind urmat de acad. A. Jucenco (1977-1989), acad. A. Andrieş (1989-2004) şi de acad. Gh. Duca (din 2004).

AŞM a devenit principalul centru ştiinţifc al Moldovei, înglobînd în componenţa sa 31 de organizaţii ştiinţifice, ştiinţifico-experimentale şi de deservire a ştiinţei cu un efectiv de peste 5600 de lucrători, dintre care cca 1390 de cercetători ştiinţifici, inclusiv 125 doctori habilitat şi 837 de doctori în ştiinţe (1989).

O etapă principial nouă în istoria Academiei de Ştiinţe o constituie perioada care a urmat după proclamarea independenţei R. Moldova (1991), identificată ca perioada marilor transformări social-economice şi politice, perioada de tranziţie. În virtutea statutului său ştiinţific şi social, ASM a devenit un veritabil for ştiinţific, o instituţie naţională de cercetare.

Această perioadă s-a remarcat prin constituirea şi dezvoltarea cadrului juridico-normativ naţional al sferei cercetării-dezvoltării şi al Academiei de Ştiinţe, sistemului organizatorico-instituţional de dirijare a ştiinţei. Au fost formate secţiile de Ştiinţe Agricole, Medicale şi Tehnice, create noi instituţii de cercetare. Au continuat procesele de democratizare a vieţii ştiinţifice, s-au extins relaţiile ştiinţifice internaţionale, posibilităţile integrării în comunitatea ştiinţifică europeană şi mondială.

În anul 2004, viaţa ştiinţifică din ţară şi cea a Academiei de Ştiinţe a fost marcată de un eveniment de anvergură – adoptarea documentului-cadru fundamental Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova, elaborat la iniţiativa legislativă a Preşedintelui ţării. Pentru prima dată în legislaţia naţională, progresul ştiinţific şi inovaţional a fost recunoscut şi proclamat drept prioritate strategică în dezvoltarea social-economică a ţării. S-a modificat substanţial sistemul de organizare şi dirijare a sferei ştiinţei şi inovării, paradigma funcţională şi instituţională a Academiei de Ştiinţe, esenţa şi caracterul relaţiilor dintre putere şi comunitatea ştiinţifică.

Datorită eforturilor conjugate ale conducerii de vîrf a ţării şi ale conducerii Academiei de Ştiinţe, au fost obţinute primele rezultate palpabile în depăşirea crizei şi ameliorarea situaţiei în sfera ştiinţei şi inovării. De asemenea, s-au pregătit premisele pentru antrenarea mai activă şi eficientă a Academiei de Ştiinţe în soluţionarea problemelor economice, sociale, culturale şi educative ale ţării, în promovarea şi consolidarea imaginii pozitive a Republicii Moldova pe plan internaţional.

Dr. Ion JARCUŢCHI