Ana Nimerenco – omul care aduce pacea

„... flămînd am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;  gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat...” (Matei 26, 35-36)

Există oameni care prin căldura şi dragostea pe care o emană reuşesc să-i molipsească pe cei din jur de atitudinea şi felul lor de a fi. Se pare că nimicnicia şi josnicia lumii nu are putere să-i schimbe şi ei rămîn fideli unor principii şi idealuri care pentru cei mai mulţi par prea romantice şi frumoase ca să fie şi adevărate. Printre aceştia se numără şi dna Ana Nimerenco, directorul Şcolii-Internat pentru Copii cu Disabilităţi din comuna Popeasca, Ştefan-Vodă.

Ani în şir conducerea raionului şi direcţia raională de învăţămînt au încercat să găsească un om potrivit, care să aducă o rază de lumină în această şcoală cu o istorie nu dintre cele mai bune. În 2003, dna Ana Nimerenco a acceptat postul de director al şcolii şi, în cinci ani care au urmat, a reuşit să o transforme într-o instituţie-model care, la moment, oferă condiţii dintre cele mai bune pentru elevii care urmează un program şcolar special, cu accentul, mai ales, pe orientarea profesională.

Şcoala dispune de o bibliotecă modernă, sală de computere, atelier de meserii, o seră impunătoare unde copiii învaţă să cultive legume şi fructe, baie, dormitoare comode, asistenţă medicală corespunzătoare nevoilor acestor copii, dintre care unii au accese de epilepsie, alţii – defecte de vorbire sau de alt fel. La prima vedere, sînt lucruri obişnuite, însă care au fost realizate cu mult efort, fiind necesară scrierea şi implementarea unor proiecte speciale, colaborarea cu instituţiile finanţatoare din domeniu, dar şi gestionarea propriu-zisă a lucrărilor de reparaţie şi construcţie.

Dar cel mai greu i-a fost să schimbe atmosfera din colectiv şi atitudinea faţă de aceşti elevi cu nevoi speciale, mulţi dintre care vin din familii socialmente vulnerabile. Dna Nimerenco îşi aminteşte cu amărăciune de timpurile cînd abia venise la cîrma şcolii şi s-a ciocnit cu realitatea de acolo: „Era un haos şi o dezordine dezarmantă. Mă nelinişteau, în special, ostilităţile din colectivul pedagogic – mulţi îşi proiectau în spaţiul internatului problemele personale. Am reuşit, totuşi, să mobilizez pedagogii, pentru a le propune ceva frumos şi nobil acestor copii care au avut parte de un destin necruţător. Pentru început, ne-am concentrat forţele la aducerea în stare normală a fîntînilor şi a sistemului de canalizare şi am rezolvat problema distribuirii gazului...”.

Actualmente, şcoala-internat Popeasca are circa 160 de elevi şi 67 de angajaţi, între care 35 de lucrători auxiliari. De cînd dna Ana Nimerenco a venit la cîrma şcolii, instituţia a căpătat un nou suflu şi un alt aspect exterior. Mulţi dintre consătenii dnei Nimerenco îşi doresc mult să lucreze alături de dumneaei, iar elevii de la şcoala medie din vecinătate au ajuns să-i invidieze pe semenii lor de la internat pentru condiiţiile ce li s-au creat.

Graţie înţelepciunii şi a spiritului diplomatic al dnei Nimerenco deja al patrulea an consecutiv elevii internatului beneficiază de foi de odihnă la sanatoriul din Sergheevka, Ucraina. Prin intermediul „Armatei Salvării”, toţi copiii au fost examinaţi de stomatologi şi oculişti. Fundaţia medicală din Moldova le-a oferit încălţăminte ortopedică. Centrul de medicină de caritate „Emanuil” le asigură necesarul de medicamente şi consultaţii medicale.

Prietenii lor de la Fundaţiile de caritate „Caritas-Germania”, „Caritas-Elveţia” şi „Caritas-Moldova” au finanţat deschiderea atelierului de meserii, dar şi multe alte proiecte care deschid noi perspective pentru copii. Ministerul Sănătăţii şi spitalul raional Ştefan-Vodă de asemenea sînt receptive atunci cînd trebuie să dea o mînă de ajutor internatului.

Pentru a-şi încadra elevii în societate, dna Nimerenco se străduieşte să cultive bunele relaţii ale acestora cu semenii lor de la şcoala medie aflată în vecinătatea imediată. Astfel, dumneaei a înfiinţat o tîmplărie comună, a elaborat un proiect pentru reconstrucţia veceului, care iarăşi este comun. De asemenea, are un plan de renovare a stadionului unde elevii celor două şcoli s-ar putea întîlni în cadrul unor activităţi şi competiţii sportive.

La moment, dumneaei caută soluţii pentru a rezolva problema transportului copiilor. „Aceşti elevi sînt la o vîrstă cînd trebuie să le arătăm lucruri frumoase, sănătoase care să le dea speranţe pentru o viaţă mai bună şi să-i motiveze să muncească pentru viitorul lor”.

Text şi fotografii – Igor PÎNZARU