Cetatea Tighina

Localitatea a apărut la trecătoarea peste Nistru de pe o ramificare a vestitului drum moldovenesc. Pe acest drum mărfurile orientale se aduceau din Trapezund prin Cetatea Albă, Iaşi, Suceava, Lvov, ajungând în Europa Centrală, ori din Caffa (Crimeea) pe la Tighina, Iaşi etc. Anume „trecătoare” înseamnă în limba cumană Tighina, care prin anii ’80 ai secolului XIV a intrat împreună cu alte localităţi în componenţa Ţării Moldovei. În unele documente din secolul XV localitatea e menţionată ca „ghecedul” adică trecătoarea Tighinei. În primele documente, Tighina este menţionată ca punct vamal. Spre exemplu, în privilegiul lui Alexandru cel Bun acordat lvovenilor în 1408 (de fapt, aceasta fiind prima menţiune documentară a localităţii) erau pomenite vama, plata pentru strajă şi transportarea mărfurilor şi călătorilor de pe un mal pe altul.

Pe la finele secolului XV Ştefan cel Mare a construit la Tighina o mică întăritură din pământ şi lemn, care contribuia la apărarea trecerii şi localităţii de tătari. Fiind protejată de întăritură şi aflându-se pe o cale importantă de comerţ, treptat, Tighina căpăta unele trăsături de localitate urbană. La rugămintea hanului din Crimeea, în 1588, sultanul Suleyman I a rupt din trupul Moldovei Tighina împreună cu un teritoriu din jurul ei. Pe locul vechii întărituri moldoveneşti otomanii au construit o cetate din piatră care a început să fie numită Bender. S-a format cadiatul (plasa) Bender, care în anumite perioade de timp era ridicat la rangul de sangeak (ţinut).

La începutul secolului XVII la Tighina a fost transferat sediul seraskerului (comandantului) provinciei Ozu, care anterior fusese la Babadag (Dobrogea). În jurul cetăţii de piatră de la Tighina a fost săpat un şanţ adânc şi lat, care fu pavat cu piatră. În incinta noii fortificaţii s-au pomenit nu numai cetatea menţionată, ci şi alte edificii importante din oraş. Capacitatea de apărare a Tighinei a sporit considerabil. În diferite perioade de timp Tighina a fost atacată de moldoveni în frunte cu Ion Vodă cel Viteaz (1574), Aron Tiranul (1595), de cazacii zaporojeni etc. În 1770 Tighina a fost luată cu asalt de armata rusă în frunte cu generalul P. I. Panin. În următoarele războaiele ruso-turce otomanii au cedat oraşul fără lupte.

Tighina este un important centru economic, administrativ şi cultural al ţării. Cetatea continuă să fie un preţios monument de istorie şi cultură.

Ion CHIRTOAGĂ