Ludmila Cristea speră la o medalie olimpică

Conform calculelor preliminare, lotul olimpic al Republicii Moldova, care se va deplasa la Beijing, va fi alcătuit din aproximativ 30 de sportivi la diferite discipline. Acum, cu ceva mai mult de două luni înainte de starturile olimpice propriu-zise, e greu să presupunem cine dintre ei va urca pe podiumul de premiere. 

Specialiştii, însă, consideră că şanse reale de a cuceri o medalie la Jocurile Olimpice din vara acestui an are luptătoarea Ludmila Cristea, care s-a impus recent la Campionatul European din oraşul finlandez Tampere, de unde s-a întors acasă cu medalia de argint la categoria 55 kilograme.

Ludmila Cristea nu este un novice în sportul de performanţă. Originară din satul Sucleea, raionul Slobozia, prima apariţie în sala de sport şi-a făcut-o la vîrsta de 13 ani. Un vecin de bloc, Ruslan, i-a propus să meargă la antrenamentele tinerilor judokani şi ea a acceptat. Acolo a făcut cunoştinţă cu antrenorii Ion Timotin şi Victor Corecencov. Copilei i-au plăcut procedeele de judo şi şi-a exprimat dorinţa să practice şi ea sportul pe tatami. Antrenorii au primit-o cu plăcere şi Ludmila nu le-a dezamăgit aşteptările.

În 1992, numai după trei ani de antrenamente, devine campioană mondială la juniori. Dar nu la judo, ci la  sambo. Treptat, tînăra atletă îşi perfecţionează măiestria şi îşi înscrie noi realizări în palmares. Între timp, ea devine triplă campioană europeană şi dublă vicecampioană mondială la senioare. Fiind deja o luptătoare matură, experimentată, îşi dorea mai mult – să participe la Jocurile Olimpice. Lupta sambo, însă, nu-i permitea să-şi împlinească visul. Şi din acel moment, împreună cu cei doi antrenori, se consacră totalmente judo-ului. La Olimpiada de la Sydney din anul 2000 s-a calificat relativ uşor. Examenul, însă, se dovedi a fi mult prea dificil pentru o debutantă. Potrivit tragerii la sorţi, în prima întîlnire a luptat cu campioana Olandei, premiantă a Campionatului Mondial. Evident, compatrioata noastră n-a fost capabilă să opună rezistenţă şi a cedat. În consecinţă, Ludmila Cristea a abandonat turneul olimpic.

După Sydney luptătoarea tiraspoleană se reprofilează. La sugestia lui Victor Peicov, vicecampion mondial, ea începe să practice luptele libere. A participat la turneele de calificare din anul 2003, dar n-a obţinut baremul olimpic şi la Jocurile Olimpice de la Atena a absentat. Dar nu s-a descurajat şi a continuat pregătirile. A participat la două Campionate Mondiale de lupte feminine şi de fiecare dată a ocupat locul cinci la categoria sa de greutate. În anul 2006, la Campionatul European de la Moscova, însă, iese din anonimat, urcînd pe treapta a doua a podiumului de premiere. În finală i-a cedat la puncte rusoaicei Natalia Golts, multiplă campioană europeană.

La Tampere situaţia s-a repetat întocmai. Ludmila Cristea le învinge pe rînd pe campioanele Ungariei, Greciei şi Italiei, dar în duelul decisiv pentru titlul de campioană europeană cedează din nou în faţa Nataliei Golts. Însă, conform regulamentului, a obţinut calificarea la Jocurile Olimpice de la Beijing.

Ludmila Cristea şi antrenorii săi sînt optimişti vizavi de apropiata Olimpiadă. „Dacă vom reuşi să realizăm integral programul de pregătire, sîntem siguri că Ludmila se va întoarce acasă cu o medalie”, a mărturisit recent, într-o conferinţă de presă, Victor Peicov. Victor Corecencov, care este şi soţul vicecampioanei europene, îl susţine pe colegul său, dar, totodată, se arată îngrijorat  – pentru a se antrena în condiţii normale, Ludmila trebuie să facă de trei ori pe săptămînă naveta Tiraspol – Chişinău – Tiraspol. Pentru a avea o pregătire adecvată, ea are nevoie de spaţiu locativ în capitală. Responsabilii sportului autohton însă, deocamdată, nu pot soluţiona această problemă.

De-a lungul carierei sale sportive Ludmila Cristea a cucerit la Campionatele Mondiale şi Europene 14 medalii, dintre care nouă de aur. Este un palmares bogat, dar talentata luptătoare îşi doreşte neapărat să aibă în colecţia de medalii şi o distincţie olimpică, care ar constitui o recompensă pentru truda depusă timp de aproape două decenii. Eventualul succes de la Beijing ea îl va consacra Cristinei, fiica sa de 10 anişori, care deja face sport – frecventează secţia de acrobatică.

Ion SANDU
Foto: Nicolae BUCIAŢCHI