Un om fericit

Nicolae Morari, deputat în primul parlament democrat al Moldovei, conduce de aproape de trei decenii gospodăria „Roşiori-Lux” ce se întinde pe 2187 de hectare în satul Chişcăreni, raionul Sîngerei. Este un Om cu literă mare, iar la baza succesului său stau atît aportul său, cît şi munca echipei pe care o conduce, care este formată din mai mult de o sută de profesionişti în domeniul agriculturii. Domnul Morari i-a împartăşit reporterului nostru gîndurile sale despre pîinea cea de toate zilele, precum şi despre rolul agricultorului în societatea noastră.

– Stimate dle Morari, ce preferaţi, de regulă, să semănaţi?
– Ca mai toţi agricultorii, doar că nu fiecărui îi este dat să obţină 49,5 chintale de grîu la hectar şi  47,8 chintale de orz. N-a fost rea nici recolta de rapiţă, însă marea mea mîndrie este livada. Deocamdată avem 14 hectare, plănuim 50.

– Ce v-a determinat pe Dvs., un adept convins al culturilor cerealiere, să vă ocupaţi şi de fructe?
– Livada este în topul (imperativul) timpului. În prezent ea dă recolte mai bune decît gramineele.

– Ce fructe preferaţi să cultivaţi?
– În primul rînd – merele. Soiul „Semerenko” ne dă o roadă regească – fructe mari şi mustoase. Avem, de asemenea, o recoltă minunată de caise şi prune. De altfel, soiurile noastre rodesc în al treilea an deja. Comercializăm fructele proaspete. Plănuim să construim o uscătorie gazificată. Sperăm să avem o recoltă stabilă întotdeauna.

– Să înţeleg că veţi avea şi un venit considerabil?
– Dacă ne vom vinde producţia la un preţ convenabil, atunci – da. Necazul nostru sînt datoriile – mai mult de cinci milioane de lei cauzate de seceta din anul trecut. Sper, cu puţin noroc, în doi ani să achităm datoriile şi faţă de stat, şi faţă de agenţii economici.

– Care sînt problemele actuale ale gospodăriei Dvs. şi ale agricultorilor, in genere?
– Aşa cum v-am mai spus – problema majoră sînt datoriile. Ele nu ne dau posibilitatea să dispunem de capitalul circulant şi să ne dezvoltăm. Capriciile vremii periclitează relaţia dintre noi, agricultorii, şi partenerii de afaceri – băncile ce ne acordă credite, agenţii economici ce pun la dispoziţie seminţe, îngrăşăminte minerale, ierbicide, combustibil... Este de neînţeles de ce doar noi plătim pentru toate, iar cum vine vreo napastă – ei se ţin deoparte. Băncile nu iartă nimic, iar agenţii economici sînt şi mai duri în afaceri decît de obicei.

– Am observat pe lanurile Dvs. agregate de prelucrare a pămîntului deosebit de avansate...
– Cu această tehnologie modernă prelucrăm pămîntul astfel încît să păstrăm umiditatea lui. În asemenea mod am arat circa 500 ha.

– În perioada de pînă la „Perestroika” circula fraza „Lupta pentru roadă”, pentru ca apoi această expresie să fie ironizată. Cît de actuală o consideraţi Dvs.?
– Pentru noi lupta pentru roadă se desfăşoară pe parcursul întregului an, pîinea fiind un criteriu al bunăstării întregii societăţi.

– Sînteţi un om fericit?
– Am o familie minunată şi prieteni de nădejde. Şi chiar dacă viaţa mea este plină de probleme cotidiene ce ţin de recoltare sau de pregătirea către o nouă recoltă – ele fac parte din fericirea mea.
– Vă mulţumesc pentru acest interviu sincer.

Pentru „Moldova” – Nicolae USTUROI