Veaceslav Gojan, un as al ringului

A făcut cunoştinţă cu boxul acum 15 ani. A avut noroc că în satul său natal Grimăncăuţi de prin părţile Bricenilor activa o secţie de profil. Nu cîntărea mai mult de 25 de kilograme. Dar inimosul antrenor Petru Caduc i-a oferit băiatului şansa şi acesta nu i-a dezamăgit aşteptările. Veaceslav se maturiza treptat, însuşind cu migală arta boxului. În anul 2000 tînărul pugilist din Grimăncăuţi a participat la prima sa competiţie de anvergură – turneul internaţional “Centura de Aur” de la Bucureşti. A luptat bine şi a ocupat locul doi la categoria sa de greutate (48 kilograme).

“Centura de Aur” a însemnat foarte mult pentru biografia sportivă a lui Veaceslav Gojan. După succesul de la Bucureşti a fost inclus în lotul naţional de seniori şi în anul 2002 a participat la Campionatul  European, desfăşurat în oraşul Permi din Rusia. Şi de data aceasta a ajuns în finală, dar n-a fost capabil să reziste în faţa rusului Serghei Kazakov, care deja avea un bogat palmares competiţional. Titlul de vicecampion european la numai 19 ani îi permitea să fie optimist vizavi de viitorul său în box.

Fiecare sportiv visează să participe la Jocurile Olimpice şi elevul lui Petru Caduc nu face excepţie în acest sens. Acest vis a încolţit în mintea lui după întoarcerea prietenului său Vitalie Gruşac de la Olimpiada de la Sydney cu medalia de bronz. Prima tentativă a făcut-o înainte de Olimpiada de la Atena. A fost aproape de a obţine foaia de plecare la turneul olimpic din anul 2004 – după calificări era al nouălea în Europa. La Jocuri, însă, au plecat numai primii opt.

A fructificat însă şansa de a ajunge la Olimpiada de la Beijing la turneul de calificare, desfăşurat în localitatea italiană Pescara. Acolo a avut o evoluţie meritorie, ajungînd relativ uşor în finală. În meciul decisiv, însă, a cedat la puncte irlandezului John Joseph Nevin. Dar locul doi s-a dovedit a fi suficient pentru calificare.

La turneul olimpic de la Beijing sorţii n-au fost milostivi cu Veaceslav Gojan. În primul meci l-a întîlnit pe Havaji Haţigov, un pugilist foarte agresiv din Republica Belarus. A fost un duel echilibrat, încheiat cu un scor de egalitate – 1:1. Conform criteriilor suplimentare, arbitrii i-au acordat victoria compatriotului nostru, care s-a calificat în optimile de finală. În această fază l-a avut în calitate de adversar pe chinezul Gu Yu, unul dintre cei mai puternici pugilişti asiatici. Nu-şi făcea iluzii referitor la această întîlnire, fiindcă chinezul era considerat favoritul meciului. După ce s-a acomodat însă la stilul de luptă al adversarului, Veaceslav a trecut în ofensivă. Boxerul chinez, susţinut de mii de conaţionali, prezenţi în tribunele Palatului Sporturilor, a rămas fără replică şi compatriotul nostru a acces în sferturile de finală.

În disputa cu indianul Akhil Kumar, potrivit opiniilor specialiştilor, moldoveanul din nou pornea cu şansa a doua. Specialiştii aveau dreptate, deoarece în optimile de finală indianul îl învinsese pe rusul Serghei Vodopianov, principalul favorit al categoriei. Indianul din start s-a dezlănţuit, încercînd să-l surprindă prin atacuri succesive. Din fericire, discipolul lui Petru Caduc a rezistat şi după primele două runde scorul era egal – 2:2. Tactica indianului s-a dovedit a fi greşită. În următoarele două runde el dădu semne de oboseală. Gojan a ieşit din apărare, a preluat iniţiativa sale şi a menţinut-o pînă la finele întîlnirii. În acel moment el egalase performanţa lui Vitalie Gruşac. Tînărul boxer se simţea în culmea fericirii. Era mîndru că a adus o medalie ţării sale. Desigur, el avea şansa de a-şi îmbunătăţi performanţa. Dar adversarul său din semifinală, mongolul Badar-Uugan Enkhbat, a fost cu mult mai puternic, acesta în cele din urmă devenind campion olimpic.

La întîlnirea cu ziariştii moldoveni acreditaţi la Olimpiada de la Beijing, antrenorul emerit Petru Caduc a declarat: “La etapa actuală Veaceslav n-a putut face mai mult. În pofida acestui fapt, consider că el a avut o prestaţie bună la Olimpiadă – medalia de bronz vine să încununeze truda acestui boxer talentat pe parcursul unui deceniu şi jumătate. Nu cunosc cu precizie dacă în lume mai există un sat cu doi medaliaţi olimpici. Oricum, putem afirma cu toată certitudinea că Grimăncăuţi este un sat cu tradiţii olimpice. Şi aceste tradiţii sîntem decişi să le păstrăm şi să le îmbogăţim”.

Ion SANDU
Foto: Nicolae BUCIAŢCHI