Academia de box a lui Petru Caduc

Pe timpuri epicentrul boxului autohton era la Chişinău. Aici erau educaţi cei mai mulţi campioni naţionali. Unii dintre aceştia realizau performanţe meritorii şi la competiţiile de anvergură ale ex-Uniunii Sovietice. Concomitent, şcoli specializate de box activau la Bălţi, Tiraspol şi în alte cîteva localităţi. De cîţiva ani situaţia s-a schimbat: cele trei oraşe au cedat poziţiile în favoarea satului Grimăncăuţi, raionul Briceni.

Temelia şcolii de box din Grimăncăuţi a fost pusă exact cu 30 de ani în urmă de către tînărul antrenor Pentru Caduc. După ce a absolvit Şcoala-internat din Edineţ, s-a înscris la facultatea de educaţie fizică a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din capitală. Un timp a practicat atletismul sub îndrumarea regretatului profesor de sport Vsevolod Plîngău. În paralel, frecventa şi secţia de box. Anume la această disciplină a realizat cele mai frumoase performanţe. Medaliat la cîteva ediţii ale campionatelor naţionale, a îndeplinit normativul de maestru al sportului.

În 1977, după absolvirea facultăţii, se întoarce la baştină şi este numit în funcţia de preşedinte al consiliului raional Briceni al Asociaţiei „Colhoznicul”. Această activitate, însă, nu era vocaţia lui. Iată de ce el a răspuns imediat la invitaţia lui Boris Petuhov, fondatorul şcolii de box din Bălţi. Dar numai după trei luni se transferă la Sîngerei, tot în calitate de antrenor de box. Posibil, ar fi putut rămîne mult timp fie la Bălţi, fie la Sîngerei. Dar tînărul specialist tînjea după baştină. Şi într-o bună zi s-a întors acasă. De data aceasta pentru totdeauna.

A revenit la Grimăncăuţi cu ideea de a crea o secţie de box. Autorităţile locale l-au susţinut şi i-au oferit o mică încăpere în incinta şcolii din localitate. Treptat, Petru Caduc şi-a completat secţia cu copii din sat şi din satele vecine. Fireşte, procesul de selecţie decurgea anevoios şi discipolii săi nu s-au manifestat imediat la competiţiile naţionale. Dar el muncea cu rîvnă şi era sigur că, mai devreme sau mai tîrziu, eforturile îi vor fi răsplătite.

Între timp, casa de cultură i-a oferit o sală de antrenament mai încăpătoare. Ameliorarea condiţiilor de pregătire s-a soldat cu două succese relevante: în anul 1996 şi, respectiv, în 1997 Vasile Bejenari şi Timur Lavric se întorc acasă de la Campionatele Europene de cadeţi cu medalii de bronz. Apăruseră premise reale pentru ca secţia de box să fie transformată în şcoală judeţeană de specialitate. Evident, acest statut presupunea o nouă suprastructură. Dar posibilităţile unei localităţi rurale sînt limitate. Şi în atare situaţie în ajutorul entuziaştilor din Grimăncăuţi veni guvernul, care a alocat suma necesară pentru construirea centrului sportiv.

Edificiul a fost construit într-un an şi trei luni. De remarcat că sprijinul financiar a venit numai după ce şcoala lui Caduc, pe care specialiştii o numesc, pe bună dreptate,  academie de box, a realizat două performanţe de răsunet pe arena internaţională: în anul 2000 Vitalie Gruşac a cucerit medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Sydney, iar în 2002 Veaceslav Gojan s-a învrednicit de medalia de argint la Campionatul European de la Perm.

Şirul succeselor l-a continuat Mihail Munteanu, care în 2006 obţine medalia de argint la Campionatul Mondial Universitar din Kazahstan. În aceeaşi perioadă trei discipoli ai şcolii de box din Grimăncăuţi – Vasile Mateiciuc, Ion Procopişin şi Viorel Berzoi – devin premianţi ai Campionatelor Europene, rezervate elevilor.

Ascensiunea şcolii lui Petru Caduc a continuat anul trecut, anul Jocurilor Olimpice de vară de la Beijing. Cunoscutul tehnician a prezentat  la cea mai valoroasă competiţie din ultimii patru ani doi pugilişti: Vitalie Gruşac şi Veaceslav Gojan. Ambii au boxat bine pe ringul din capitala Chinei, dar de o comportare mai bună a dat dovadă cel de-al doilea sportiv. Concurînd la categoria 54 kilograme, performerul din Grimăncăuţi a ajuns în semifinală, unde a cedat în faţa viitorului campion olimpic, mongolul Badar-Uugan Enkhbat, recunoscut drept cel mai bun boxer al turneului olimpic.

În consecinţă, Veaceslav Gojan a urcat pe treapta a treia a podiumului olimpic şi s-a întors acasă cu medalia de bronz. Aceasta a fost unica medalie obţinută de solii Moldovei la ultimele ediţii ale Jocurilor Olimpice. Apropo, acest boxer talentat în anul olimpic a cucerit şi medalia de argint la Cupa Mondială, iar consăteanul său Mihail Munteanu la aceeaşi competiţie a fost al treilea la categoria sa de greutate. Tot în 2008 un discipol al şcolii de box din Grimăncăuţi, Victor Cotiujanschi, a cucerit medalia de bronz la Campionatul European.

Petru Caduc este optimist vizavi de viitorul şcolii sale. În prezent la Grimăncăuţi şi în filialele din Coteala, Lipcani şi Colicăuţi învaţă alfabetul boxului peste 100 de tineri sportivi. Şi fiecare dintre ei îşi doreşte să reediteze performanţele lui Vitalie Gruşac şi Veaceslav Gojan. Liderii selecţionatei Moldovei au început deja pregătirile pentru Olimpiada de la Londra din anul 2012.

Antrenorul este convins că în Albion discipolii săi au toate şansele să-şi multiplice succesele. Condiţiile adecvate de pregătire, susţinerea din partea federaţiei de profil, condusă de Vasile Chirtoca, dar şi a Agenţiei Sportului şi a Clubului Central Sportiv „Dinamo”, sprijinul autorităţilor publice locale – iată doar cîţiva factori esenţiali, care au menirea să contribuie la afirmarea Academiei de box a lui Petru Caduc.

Ion SANDU