Revitalizarea Academiei de Ştiinţe – o şansă pentru viitorul ţării

Interviu acordat revistei „Moldova” de Preşedintele AŞM, Dl Gheorghe DUCA

– Stimate Dle Duca, cum Vă simţiţi în postura de preşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei după posturile şi funcţiile precedente – mai comod, mai sigur, mai independent sau invers?

– Pe semne, aşa a vrut Dumnezeu, ca de la proclamarea independenţei Republicii Moldova în 1991 pînă în prezent să mă aflu mereu în epicentrul evenimentelor cu adevărat istorice, ocupînd diverse posturi de conducere în domeniile universitar, legislativ, guvernamental, iar acum, iată, şi în cel academic. În toate, inclusiv în actuala mea funcţie, m-am simţit ca un zidar pe schelele unui şantier naţional. Şi nu m-am gîndit vreodată la confortul personal. Îmi dau seama că astăzi Academia reprezintă mai mult decît o structură administrativă a ştiinţei – aş putea să o compar cu un arc în stare să ridice din genunchi economia ţării şi să-i readucă populaţiei încredere într-un viitor mai fericit.

– Ce a prezentat Academia pînă la Dumneavoastră, ce prezintă ea azi şi ce va prezenta mîine? Nu există oare pericolul ca ea, în loc să fie un coordonator între instituţiile ştiinţifice, între acestea şi procesele de producere, se va transforma într-un minister al ştiinţei, adică o structură birocratică?

– Departe de mine gîndul de a nega laolaltă tot ce s-a făcut pînă în anul 2004 în cadrul Academiei de Ştiinţe şi de toată comunitatea ştiinţifică din ţara noastră. Dar o radiografiere atentă a situaţiei la acea perioadă a relevat un tablou aproape apocaliptic. Iată doar cîteva dintre problemele acute depistate atunci şi care, la momentul actual, nu mai există sau se află în proces de eradicare. De exemplu, problema finanţării, mai bine zis, a nefinanţării ştiinţei şi inovărilor. În ultimul deceniu al secolului trecut mijloacele alocate se aflau sub nivelul minim necesar, ajungînd în anul 2001 pînă la 0,18% din P.I.B. Exodul oamenilor de ştiinţă din templul acesteia se număra cu sutele. Am întreprins imediat acţiuni energice în vederea sporirii alocaţiilor bugetare destinate ştiinţei, reuşind în 2005 să le dublăm. Pînă în anul 2009, preconizăm sporirea acestora pînă la nivelul de unul la sută din P.I.B. Ne îngrijorează şi decalajul enorm dintre echipamentul şi aparatajul existent în sfera ştiinţei şi inovării de la noi şi cele din laboratoarele din statele puternic dezvoltate. De aceea, începînd cu anul 2005, 20 la sută din resursele financiare sînt alocate pentru fortificarea bazei tehnico-materiale a organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovărilor.

Am reflectat doar o mică parte din problemele asupra cărora lucrăm cu tenacitate şi pe care le vrem rezolvate cît mai rapid. Doar în comunitatea europeană nu te poţi prezenta fără o bază ştiinţifică performantă, competitivă, fără rezultate palpabile şi proiecte majore. Vă întreb şi eu: în aceste condiţii mai poate plana temerea că ne putem transforma într-un aparat birocratic?

– În ce constă restructurarea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, proclamată odată cu instaurarea conducerii noi, în 2004, şi cum a reacţionat la această „revoluţie” societatea academică?

– M-am referit la această temă, răspunzîndu-Vă la întrebarea precedentă. Dar aş vrea să mai precizez că momentul crucial al vieţii academice de la noi, cu un impact major asupra întregii societăţi, l-a constituit adoptarea de către Legislativ, la iniţiativa preşedintelui ţării, a Codului cu privire la ştiinţă şi inovare, document care i-a înaripat pe toţi colaboratorii şi a mobilizat toate subdiviziunile ştiinţifice. Din acel moment Academia devine un centru de coordonare a activităţii ştiinţifice şi de inovare, care promovează politica statală în domeniu. Cît priveşte reacţia societăţii ştiinţifice la restructurarea pe care D-voastră o numiţi „revoluţie”, ea a fost acceptată, căci era aşteptată de mult. Conducerea Academiei, instituţie deschisă şi democratică, a permis, ba a şi încurajat dezbateri la temă, adesea în contradictoriu, alegîndu-se din ele cu o serie de sugestii şi observaţii bune pentru corectarea planurilor. Astăzi, toată lumea lucrează la implementarea lor.

– Care este aportul real al AŞM la implementarea unor proiecte şi programe naţionale de revigorare şi modernizare a economiei şi a tehnologiilor ţării?

– Ţinînd cont de vectorul dezvoltării ştiinţifice mondiale, precum şi de necesităţile reale de dezvoltare a ţării, comunitatea ştiinţifică, în persoana Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a identificat direcţiile strategice de cercetare pentru anii 2006-2010, care au fost aprobate de Parlamentul Republicii Moldova.

Astfel, la momentul actual, AŞM îşi concentrează eforturile asupra realizării obiectivelor stipulate în Programul de activitate a Guvernului pe anii 2005-2009 Modernizarea ţării – bunăstarea poporului. Se are în vedere restructurarea reţelei de instituţii de cercetări şi inovare, în conformitate cu necesităţile ţării, sporirea calităţii cercetărilor ştiinţifice, asigurarea ştiinţifică a dezvoltării durabile a economiei naţionale, a procesului de creare a infrastructurii şi mecanismelor de dirijare ştiinţifică în economie, asigurarea transpunerii în practica cotidiană a rezultatelor cercetărilor, valorificarea şi dezvoltarea continuă a potenţialului uman, modernizarea bazei logistice din sfera ştiinţei şi inovării.

– Se vorbeşte mult, dar cam la general, despre unele cercetări ştiinţifice fundamentale, invenţii, ba chiar şi descoperiri făcute în cadrul Academiei noastre. Se mai spune că din acest cuib au zburat prin lume unele personalităţi care s-au manifestat pe plan internaţional ca savanţi de mare valoare. Aţi putea concretiza şi exemplifica asemenea spuse, domnule preşedinte?

– Deşi din anul 2000 pînă în 2005 numărul colaboratorilor activi s-a redus aproximativ cu o mie de persoane, iar prestigiul de savant a scăzut brusc, eu sper că majorarea salariilor, indemnizaţiilor, burselor, începînd cu anul universitar 2004-2005, va contribui la menţinerea potenţialului ştiinţific existent şi la atragerea tineretului talentat în sfera noastră.

Constatăm, totuşi, că, în cadrul Academiei de Ştiinţe, mai există acel „sol fertil” din care a răsărit o pleiadă reprezentativă de personalităţi academice eminente, care a reuşit să se afirme merituos nu doar acasă, ci şi pe plan internaţional. Fără a nominaliza pe cineva, din temeri lesne de înţeles, menţionez că absolut toate secţiile de ştiinţe ale Academiei noastre întrunesc reprezentanţi de marcă, care sînt recunoscuţi la noi, dar şi departe de hotarele ţării, drept fondatori de şcoli şi direcţii ştiinţifice, fiind apreciaţi la superlativ de ţările în care îşi manifestă la moment aptitudinile. Noi întreţinem relaţii strînse cu aceşti exponenţi ai şcolilor noastre ştiinţifice, ei ne vizitează deseori, ne sprijină în demersurile întreprinse, contribuie la conturarea unei imagini mai atractive a ştiinţei moldave pe tărîmuri străine.

Pentru „Moldova” – Boris MARIAN