Descoperiri

Omul care a biruit filoxera

Dăunătorul viţei-de-vie, care, de 139 de ani, face ravagii în Europa, în sfîrşit, a fost învins! Autorul obţinerii genotipului rezistent la filoxeră este compatriotul nostru Ştefan Topală, doctor habilitat în biologie, profesor. Descoperirea, a cărei importanţă urmează încă să o conştientizăm şi s-o apreciem, este rodul muncii asidue de peste 40 de ani a savantului.

Pe cînd era doctorand, Ştefan Topală a asistat la o discuţie dintre cunoscutul selecţioner Mihail Juraveli şi renumitul savant Alexandru Negrul de la Academia Timireazev, aflat în vizită în Moldova. La un moment dat, oaspetele moscovit a exclamat: „Aveţi rezultate strălucite – aţi obţinut soiuri noi, precum „Moldova” ş.a. Dar cine va crea viţa-de-vie rezistentă la filoxeră?”. Mihail Juraveli nu s-a pierdut cu firea şi a arătat spre Ştefan: „Iată, el va crea-o!” Şi cuvintele lui s-au dovedit a fi profetice.

E adevărat că cercetările lui Ştefan Topală nu au pornit de la zero. Lupta cu filoxera a început din momentul înregistrării acesteia în 1868. Ideea simplă de a încrucişa viţa-de-vie de calitate superioară, dar vulnerabilă la filoxeră (Vitis vinifera), cu o specie sălbatică imună la acest vătămător, dar necalitativă şi slab roditoare (Vitis rotundifolia), a fost realizată de savanţii americani A. Wylie (1868) şi L. Detjen (1919). Dar hibrizii s-au dovedit a fi sterili.

Peste aproape o sută de ani (1962–1964) compatriotul lor R. Dunstan a creat hibrizi de generaţia a doua, dar, de asemenea, a nimerit într-un fundac al evoluţiei.

A mai fost nevoie de nişte ani în care savantul moldovean Ştefan Topală, îndemnat de selecţionerul Nicolae Guzun, să obţină hibrizi distanţi de generaţiile a treia, a patra şi a cincea şi, acumulînd suficiente date experimentale, utilizînd metode citologice avansate şi aparataj modern, să depăşească sterilitatea hibrizilor rezistenţi la filoxeră.

Miracolul s-a produs! Şi nu undeva peste mări şi ţări. Ci la noi, în Moldova. Pe acest pămînt cu viţă-de-vie, dar şi cu viţă de oameni demni, nobili, capabili să studieze, să fie cooperanţi şi să se dedice pînă la jertfire de sine lucrului îndrăgit, scopului propus, visului de o viaţă. Precum Ştefan Topală. Anume lucrarea lui s-a dovedit a fi cununa de aur a strădaniilor lungului şir de savanţi de pe glob, preocupaţi de această problemă.

Ce, totuşi, i-a despărţit pe ceilalţi cercetători de multrîvnitul rezultat? „catîrii vegetali”, asemeni catîrilor propriu-zişi, atestaţi încă în Vechiul Testament (Cartea întîia a lui Ezdra 2, 66–67), nu sînt în stare să se reproducă. La mijloc e numărul impar de cromozomi – atît la catîri, cît şi la „catîrii vegetali”. Ştefan Topală a reuşit pe parcursul hibridărilor succesive să elimine cromozomul impar – „buclucaş” – şi, astfel, să treacă de la forme nefertile la forme cu fertilitatea restabilită sau chiar mai înaltă.
Primul în lume! – aşa cum visa să fie în timpul studenţiei.

Leo BORDEIANU

Ştefan Topală

Doctor habilitat, profesor. A creat genomul nou al viţei-de-vie, care îi asigură o calitate înaltă şi rezistenţă la filoxeră, astfel confirmînd teoria lui C. Darwin (1859) şi teoria eredităţii cromozomale a lui Tomas H. Morgan, Laureat al Premiului Nobel (1933).

Născut pe 19 martie 1938, în Curleni (astăzi Podgoreni), Orhei. Studii: Colegiul Agricol din Cucuruzeni (1958), Universitatea Agrară de Stat din Moldova (1964). Doctor (1972) şi doctor habilitat (1988) în biologie.

Activează în teren şi în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Conduce laboratoarele „Hibridare distantă” (1989–1996), „Plante hortiviticole” (1996–1999) şi „Plante netradiţionale” (1999–2001).

A pregătit trei doctori în ştiinţă. Este autor a 228 lucrări ştiinţifice, între care monografia „Poliploidia la viţa-de-vie”, înalt apreciată de specialişti din întreaga lume.