Unicităţi arheologice

Strămoşii noştri – dacii liberi

Pînă nu demult, conform datelor arheologice, despre teritoriul dintre Nistru şi Prut în perioada primelor secole ale erei noastre se ştia că aici au locuit sarmaţii nomazi şi vechii germani, informaţia fiind într-o vădită contradicţie cu sursele scrise, care indicau prezenţa în acest spaţiu şi a tracilor, inclusiv a aşa-numiţilor daci liberi, care nu s-au supus cuceritorilor romani. În acest context, un deosebit succes al savanţilor noştri poate fi considerată descoperirea în Moldova a unor antichităţi ale dacilor liberi. Este vorba despre cultura arheologică Poeneşti-Vertişca. Primul monument al acestei culturi – monument cu caracter unic – a fost aşezarea de lîngă satul Pruteni, aici fiind depistate patru cuptoare meşteşugăreşti, cu încăperi auxiliare şi multă ceramică rebutată spartă. Restabilind formele oalelor descoperite aici şi particularităţile tehnologice ale confecţionării lor, arheologii au constatat că predomină vasele cu formă dacică. În plus, după aceasta au putut distinge antichităţi similare şi în alte monumente din primele secole ale erei noastre, descoperite în spaţiul din interfluviul Nistru-Prut. Astfel, a fost deschisă încă o pagină necunoscută din istoria Moldovei, datorită cărui fapt am aflat despre strămoşii îndepărtaţi ai poporului nostru – dacii liberi, care, după cum ne-au demonstrat cu exactitate săpăturile arheologice, au trăit şi în ţinutul nostru.

N.TELNOV,
doctor în istorie, şef al Secţiei Arheologie Antică şi Medievală
a Institulului de Arheologie şi Etnografie


Noi dimensiuni ale istoriei secolului XIV

Cea mai mare (mai mult de 4 kilometri pătraţi) aşezare preistorică medievală în Moldova, şi anume Costeşti, este situată pe Botna, afluent din partea dreaptă a Nistrului. După caracterul culturii sale materiale, ea aparţine aşezărilor Hoardei de Aur din secolul XIV, cele mai apropiate de noi devenind cunoscute datorită cercetărilor arheologice efectuate pe parcursul mai multor ani la Orheiul Vechi şi la Belgorod-Dnestrovski.

În anul 2005 au fost efectuate noi săpături arheologice, pentru a continua investigarea monumentului. Au fost curăţate rămăşiţele unui tandîr, cuptor de tip oriental, folosit pentru încălzire şi pentru coacerea lipiilor. În afară de o mare varietate de vase de lut, unele dintre ele întregi, găsite aici, complexul studiat se deosebeşte de altele printr-un număr nemaiîntîlnit de articole numismatice – mai mult de 300 de monede, în cea mai mare parte de aramă. Prevalează monedele de schimb bătute în capitala Hoardei de Aur, – un model cu floricică ţinînd de mijlocul sec. XIV, – precum şi emisii locale, care ţin de ultimii ani ai existenţei oraşului. Pe acelaşi teren au fost descoperite şi obiecte caracteristice culturii medievale moldoveneşti, printre ele şi semigroşi din prima jumătate a sec. XV. Studierea lor va elucida multe lucruri în ceea ce priveşte procesul de asimilare de către Statul Moldovenesc a pămînturilor care timp îndelungat au aparţinut cîrmuitorilor Hoardei de Aur.

Nicolai RUSSEV, Vitalie CIOBANU

(Des) Tandîr – cuptor în care se coceau lipii (Costeşti, 2005)


O înhumare din epoca aramei

Situat din timpuri străvechi la îngemănarea diferitelor universuri culturale, pămîntul moldav dădea uneori naştere unor fenomene culturale atît de strălucite, încît deveneau o “carte de vizită” a cutărei sau cutărei epoci. La această categorie, fără de nici o rezervă, poate fi atribuit unul dintre cele mai interesante monumente ale vechii culturi europene, descoperit la sudul Moldovei, în localitatea Giurgiuleşti, la sfîrşitul secolului trecut. Aici, în locul unde Prutul se varsă în Dunăre, aproximativ cu şase mii şi cinci sute de ani în urmă, au fost săvîrşite funeraliile a doi oameni maturi şi a trei copii mici. Impresionanta bogăţie a darurilor de înmormîntare vorbeşte despre înaltul rang al defuncţilor. Deosebit de valoroasă este garnitura de arme: un pumnal de aramă şi unul de cremene, o suliţă cu vîrf din corn de cerb şi o sabie din lemn, cremene şi corn, aceasta neavînd analogii în preistoria europeană. Multe însemne şi lucruri găsite în mormînt poartă un caracter sacral. Complexitatea construcţiilor funerare, modul de aranjare a darurilor mărturisesc despre profunda semnificaţie a ritului funerar în perioada dată, şi anume despre principalul mit indoeuropean – cel al genezei repetate: într-o luptă cruntă, zeul tunetelor îl învinge pe mişelul şi perfidul demon-zmeu, cel care a răpit vlaga cerului şi soarele, întemniţîndu-le în peşteră sau în stîncă. După răpunerea acestuia, apele cereşti au redevenit libere, astfel restabilindu-se echilibrul universal, în opoziţie cu haosul de la începutul lumii.

Igor MANZURA,
doctor în istorie